Isuse, eşti iubirea noastră infinită,
Ce ai găsit la om de l-ai iubit?
Ai părăsit slava şi gloria râvnită
Şi în blestem viaţa Tu ne-ai dăruit.

Pacatul fărdelegii ne-a condamnat
La moarte, la durere şi la chin
Lacrimi amare, ce ochii au vărsat
La scrâşnet, disperare şi venin.

Mii şi mii de vieţi de vom avea
Nu ne va fi de-ajuns, a-Ţi mulţumi
De dragostea şi de jertfirea Ta
Învaţă-ne, nu ştim cum să iubim.

Tu, ai plâns alăturea de gloată
Când la mormânt ai fost chemat
,,Lazăre, vino afară"! ai zis, îndată
El, glasul Tău, rapid a ascultat.

S-a-nfiorat atunci întreaga gloată
Văzând, ieşind un mort ce mirosea
Cum prinde viaţă şi îndată
Drept către Tine, să vină, vrea.

Tu şi-n Gadareni Te-ai coborât
La îndrăcitul, cel plin de legiuni
Trăia-n morminte, în lanţuri şi urât
Dar dracii se supun când Tu le spui.

Era un monstru plin de sânge, rău
Urât de consăteni şi fugărit
Ai coborât la el ,Tu fiu de Dumnezeu
L-ai eliberat ..... chiar l-ai iubit.

,,Talita cumi" ai strigat o dată
Când jelitorii erau în casa mare
Ea pleoapele-şi deschide-n dată
Ai înviat-o; i-au dat şi de mâncare.

Parcă îi văd cu ochii minţii cum,
se minunau, râdeau, doreau
La consăteni în jur pe drum
Minunea mare, la toţi răspândeau.

O văduvă, ai întâlnit în drum
Ea-şi ducea, fiul la mormânt
,,Scoală-te tinere, acum îţi spun"
Ai zis şi-a înviat la-l Tău cuvânt.

Era, singurul ei fiu, dar mila
Te-ncearcă când vezi suferinţa
Iubeşti şi ne ierţi oricât e vina
Rezolvi tot, ce nu poate ştiinţa.

Un slăbănog, pe nimeni nu avea
Tânjea să intre-n scăldătoare
Isus, dorinţa-i cunoaştea, vedea
S-a apropiat şi i-a dat vindecare.

Îmboldit şi-mpresurat de gloată
El, aude glasul orbului, din tină
Din milă, se opreşte-ndată
,,Ajutaţi-l şi spuneţii să vină.

Priviţi orbul ce nu a mai văzut
El recunoaşte Faţa lui Isus
Nimeni n-a mai iubit vreodată
Ca Prinţul Cerului, Cristos Isus.

Iată femeia prinsă-n preacurvie
Ce merita ca să plătească
Isus se-aplecă la pămât şi scrie
Acel fără păcat, să o lovească.

Pe fiecare, să-l ajuţi, ai vrut
Şi lacrime, ai şters, ai mângâiat
Să rezolvi totul, Tu ai putut
Ai ajutat, pe nimeni nu ai refuzat.

Blestemul, osânda mi-a adus
Dar Tu, ai luat-o asupra Ta
Pe-o cruce-n cuie noi Te-am pus
Dar moartea, a fost jertfirea Ta.

Tu ne-ai adus pace şi alinare
Iar noi în schimb, Ti-am dat pelin
Ţi-am provocat, atâta supărare
În setea Ta, ţi-am dat venin.

Prin Crucea Ta avem o punte
Pe ea putem urca în Paradis
Sângele Sfânt, şterge păcate multe
Prin jertfă, Tu Cerul ne-ai deschis.

Mulţumesc că din menghina morţii
M-ai smuls, Sfântul lui Dumnezeu
Tu mi-ai schimbat cursul sorţii
M-ai înfiat şi azi, eu sunt copilul Tău.

Amin
11. 11. 2011 Dicomano